Tiroidita autoimună Hashimoto: analize, diagnostic și viața cu boala

Tiroidita autoimună Hashimoto afectează între 2% și 12% din populația generală, cu peste 3,5 cazuri la 1.000 de femei diagnosticate pe an și 0,8 cazuri la 1.000 de bărbați diagnosticați pe an. Afecțiunea are o ereditabilitate de aproximativ 79%, cu un risc mai mare dacă pacientul are antecedente în familie. Diagnosticarea timpurie și corectă, analizele și testele efectuate, monitorizarea, precum și raportarea corectă la boala Hashimoto reprezintă baza pentru o viață aproape normală și un risc scăzut de complicații.

Bolile autoimune sunt afecțiuni atipice în care sistemul imunitar își pierde capacitatea de a diferenția propriile celule sănătoase de agenții externi, atacând propriile structuri. În loc să atace virusuri, bacterii sau microbi, celulele imunitare vizează organele, articulațiile sau țesuturile proprii.

Rezultă o inflamație de lungă durată, cu deteriorarea funcțiilor principale ale organelor și țesuturilor. Unele boli autoimune afectează un singur organ (tiroida în tiroidita Hashimoto), altele sunt sistemice și afectează întreg corpul. De la artrita reumatoidă și diabetul zaharat de tip 1, până la boala Graves, scleroza multiplă, boala celiacă sau psoriazisul, bolile autoimune au nevoie de o diagnosticare cât mai rapidă, încă de la primele simptome, pentru o gestionare eficientă și prevenirea complicațiilor.

Tiroidita autoimună Hashimoto. Cauze și simptome comune

Tiroidita este un termen-umbrelă ce caracterizează un grup de afecțiuni care duc la inflamația glandei tiroide. O astfel de boală va duce la supraproducția sau subproducția de hormoni tiroidieni.

Sunt mai multe faze ale tiroiditei. Faza tirotoxică înseamnă o tiroidă inflamată care eliberează prea mulți hormoni, ducând la tirotoxicoză temporară, după care urmează faza de hipotiroidism, în care tiroida nu mai are suficienți hormoni de eliberat, intervenind deficitul hormonal.

Tipologia tiroiditei este una destul de complexă. Patru tipuri sunt comune și diagnosticate cu o frecvență mai mare:

·      tiroidita autoimună Hashimoto, numită și tiroidită limfocitară cronică, generată de anticorpi antitiroidieni, fiind cauza principală a hipotiroidismului;

·      tiroidita silențioasă/nedureroasă și tiroidita postpartum – ambele autoimune, provocate de anticorpi antitiroidieni (cea postpartum apare în primul an după naștere);

·      tiroidita subacută (granulomatoasă) – cauzată de un virus sau de o infecție a tractului respirator superior, fiind o afecțiune autolimitantă;

·      tiroidita cronică – provocată de o boală autoimună, de utilizarea unor medicamente (amiodaronă, litiu, imunoterapii).

Simptomatologia nu este una tipică pentru tiroidită, așadar diagnosticarea este mai complicată. La unii pacienți poate să apară durere în partea din față a gâtului, fără a fi afectată neapărat funcția tiroidiană. Simptomele tipice de hipotiroidism în tiroidita Hashimoto includ oboseală, creștere în greutate, constipație, piele uscată, depresie și toleranță scăzută la efort, dar în faza de tirotoxicoză intervin și anxietatea, insomnia, palpitațiile, oboseala, scăderea în greutate și iritabilitatea.

Spre deosebire de tiroidita simplă, tiroidita autoimună este un subgrup în care sistemul imunitar produce anticorpi care atacă țesutul tiroidian, distrugând treptat foliculii din glandă. Tiroiditele autoimune includ tiroidita Hashimoto, tiroidita silențioasă și pe cea postpartum.

Tiroidita autoimună Hashimoto este o tulburare autoimună apărută atunci când celulele sistemului imunitar duc la distrugerea celulelor producătoare de hormoni ale tiroidei, generând hipotiroidismul. Sistemul imunitar se dereglează, producând anticorpi împotriva peroxidazei tiroidiene, o enzimă esențială în producția hormonilor tiroidieni.

Cauzele genetice sunt importante. Genele imunoregulatoare, genele de complex major de histocompatibilitate (HLA clasa II), PTPN22, CTLA4 și genele specifice tiroidiene influențează modul în care funcționează țesutul tiroidian și celulele sale. Se adaugă factorii de mediu, istoricul medical familial de boli tiroidiene sau alte afecțiuni autoimune, dar și sexul și vârsta – boala este mai frecventă la femei decât la bărbați, manifestându-se mai ales între 30 și 50 de ani, incidența crescând odată cu vârsta.

Stresul, infecțiile sau anumite medicamente ar putea declanșa tiroidita autoimună Hashimoto. Virusurile (precum cel răspunzător pentru hepatita C), medicamentele folosite pentru tulburarea bipolară, cele cu iod pentru aritmii cardiace, expunerea la toxine sau radiația nucleară contribuie la instalarea simptomelor asociate bolii.

Aportul excesiv de iod, pe un fond genetic problematic, va determina predispoziție spre autoimunitate tiroidiană și tiroidită autoimună Hashimoto. Schimbările hormonale și imunitare din timpul sarcinii pot accelera dezvoltarea bolii, cu simptome evidente în timpul sarcinii și după naștere.

Copiii cu sindrom Down sau Turner și cei cu diabet de tip 1 ori alte boli autoimune endocrine au un risc mai mare de a dezvolta la un moment dat în viață tiroidită cronică. Deficiențele nutriționale la copil și adult, în speță deficitul de seleniu și vitamina D, determină un risc crescut de a dezvolta boala Hashimoto.

Cât despre simptome, tiroidita autoimună Hashimoto progresează lent, de-a lungul anilor. Funcția tiroidiană poate fi normală la început, iar pacienții nu știu că au afecțiunea. Scăderea producției hormonale duce însă la inflamație cronică, iar pacientul află că are o problemă.

Simptomele tipice sunt: oboseală cronică fără motiv, creștere în greutate, constipație, piele uscată, cădere a părului, depresie, menstruații neregulate, dureri articulare, crampe musculare și slăbiciune musculară.

Primul semn vizibil al bolii este gușa (tiroida mărită); partea din față a gâtului este mai umflată, înghițitul devenind dificil în timp. Gușa nu provoacă neapărat durere, dar pot apărea noduli tiroidieni sau creșteri anormale ale celulelor tiroidiene.

Simptomele atipice pot include: intoleranță la frig, neuropatie periferică, energie scăzută, crampe musculare severe, dureri articulare, pierderi de memorie, manie, atacuri de panică, bradicardie, tahicardie, hipercolesterolemie, hipoglicemie reactivă, migrene, infertilitate, paloare sau umflare a feței, probleme de concentrare, macroglosie și anemie.

În faza de tirotoxicoză, intoleranța la căldură, ritmul cardiac rapid, transpirația, scăderea în greutate, tremorul și anxietatea sunt simptome tipice. Lipsa somnului, infecțiile, deficitele alimentare, schimbările stresante de viață, anxietatea și depresia duc la agravarea simptomelor și la apariția puseelor.

Diagnosticarea tiroiditei autoimune Hashimoto

Diagnosticarea bolii Hashimoto se va face în cabinetul medicului specialist endocrinolog. Medicul de familie evaluează mai întâi simptomele afecțiunii și recomandă analize de sânge pentru a investiga modificările nivelurilor hormonale.

Analizele de sânge recomandate în caz de suspiciune de tiroidită autoimună Hashimoto sunt TSH (hormonul de stimulare tiroidiană) – o valoare crescută sugerează hipotiroidism primar-, FT4 (tiroxină liberă) și FT3 (triiodotironină liberă). Testele sunt completate de analize de anticorpi care confirmă natura autoimună: anticorpii anti-TPO (anti-peroxidază tiroidiană), test specific pentru Hashimoto, și anticorpii anti-tiroglobulină (anti-Tg), utili pentru a confirma boala alături de anti-TPO.

Ecografia tiroidiană este utilizată pentru depistarea aspectului heterogen al glandei, cu hipoecogenitate difuză, hipervascularizație și prezența unor chisturi mici, fiind utilă mai ales la pacienții cu anticorpi anti-TPO negativi. Este nevoie neapărat de un examen fizic atent la gușă, cu senzație de lobulație la palpare și depistarea unui eventual ganglion Delphian.

Diagnosticul este confirmat atunci când se demonstrează titruri mari de anticorpi anti-peroxidază tiroidiană (anti-TPO) sau anti-Tg, iar valorile TSH, FT4 și ecografia sunt folosite pentru susținerea diagnosticului.

La niveluri mari de anticorpi tiroidieni, dar cu teste funcționale normale (TSH și T4 liber în limite normale), nu se indică tratamente hormonale. Valorile TSH peste limita superioară a normalului indică hipotiroidism, iar cele din partea superioară a intervalului normal pot indica hipotiroidism subclinic în funcție de context. Dacă TSH este ușor crescut, se recomandă retestarea o dată sau de două ori pe an.

Viața cu tiroidita autoimună Hashimoto

Viața pacientului poate fi normală și activă. Tiroidita autoimună Hashimoto este o boală cronică, de aceea va fi nevoie de tratament pe toată viața. Medicul endocrinolog va prescrie levotiroxină, hormon tiroidian de substituție. Nivelul TSH-ului dictează doza și periodicitatea administrărilor, cu retestare la 6-8 săptămâni. Dacă se atinge nivelul-țintă la reevaluare, se trece la o monitorizare la fiecare 6 luni până la un an.

Este posibilă și terapia combinată, cu liotironină (T3) și levotiroxină, pentru a imita mai fidel fiziologia hormonală tiroidiană.

Mulți pacienți care au deja tiroidită Hashimoto continuă să experimenteze simptome persistente în ciuda atingerii eutiroidismului biochimic, cu sau fără această terapie de substituție cu levotiroxină. În cazurile de gușă compresivă severă sau suspiciune de malignitate, tiroidectomia totală ar putea fi o opțiune terapeutică.

Vestea bună este că boala are o evoluție lentă, fără a afecta de la început funcțiile tiroidei.

În fiecare dimineață se va lua pastila prescrisă, iar monitorizările se vor face la fiecare 6-12 luni, cu analize pentru ajustarea dozelor.

Nu se vor consuma în exces iod, alimente ultraprocesate, zahăr rafinat, grăsimi trans, gluten sau lactate. Alimentația trebuie să fie echilibrată, bazată pe fructe, legume, proteine slabe și carbohidrați de calitate. Suplimentele de seleniu, vitamina D, zinc sau Omega-3 pot fi utile, dar nu în exces și prescrise de către medic.

Seleniul poate fi obținut și din surse naturale: halibut, nuci braziliene, sardine, homar, semințe de floarea-soarelui, ficat, carne de vită hrănită cu iarbă și ouă.

Stresul poate acutiza puseele bolii autoimune, de aceea gestionarea sa este esențială pentru menținerea unei vieți normale. Somnul adecvat (7-8 ore), mișcarea moderată și tehnicile de relaxare sunt de ajutor în anumite situaţii.

Dacă afecțiunea autoimună cronică nu este monitorizată și gestionată corect, pot apărea complicații multiple. De la gușă atrofică sau voluminoasă (cu necesar de îndepărtare chirurgicală în cazuri extreme, din cauza problemelor la înghițire, vorbire sau respirație), până la probleme cardiace, aritmii și cardiomegalie (inimă mărită).

Să nu uităm de problemele emoționale, inclusiv depresia, de tulburările de fertilitate și riscurile din sarcină, de ciclurile menstruale neregulate și de timpul mai lung necesar pentru conceperea unui copil pe cale naturală. Riscul tumoral există și rămâne un motiv de îngrijorare: nodulii tiroidieni au o incidență crescută, iar în cazuri rare pacientul se poate confrunta și cu un limfom tiroidian.

Per total, pacienții cu o astfel de boală nediagnosticată sau netratată corespunzător vor avea un nivel de energie scăzut, oboseală cronică, ceață mentală, fluctuații de greutate, metabolism încetinit, sensibilitate permanentă la frig, schimbări fizice vizibile, bradicardie și stări emoționale variabile.

MedLife este pregătit să intervină în cazul pacienților cu probleme ale tiroidei, oferind servicii medicale de endocrinologie decontate CNAS (cu bilet de trimitere) sau plătite integral: de la consultații și controale endocrinologice, până la recomandări de analize de sânge specifice și teste pentru evaluarea în dinamică a activității glandei.

În clinicile, hyperclinicile și spitalele private MedLife, medicii specialiști cu experiență și endocrinologii supraspecializați pot recomanda analize de sânge și probe de urină, tomografie computerizată, RMN, ecografie tiroidiană, scintigrafie/elastografie și puncție citologică tiroidiană cu ac fin pentru un diagnostic diferențial corect.

În cazurile cu o complexitate ridicată se poate recurge și la tiroidectomie (extirparea chirurgicală a glandei tiroide).

Cu programări rapide telefonice sau online din aplicația MedLife și tehnologii de ultimă generație pentru depistarea cauzelor exacte ale afecțiunilor tiroidiene, MedLife oferă răspunsuri la întrebările despre bolile tiroidei și elaborează tratamente personalizate.

Autor: Admin

Articole similare