Să aibă sau să aivă? În româna literară, forma corectă este „să aibă”. O folosești când subiectul este „el”, „ea”, „ei” sau „ele”: „Vreau ca ea să aibă timp” și „E bine ca ei să aibă răbdare”.
„Să aivă” se aude în vorbirea familiară sau regională, dar nu este forma recomandată într-un text îngrijit. Nici „să aibe”, întâlnită uneori, nu înlocuiește „să aibă” în norma actuală.
De ce este corect „să aibă”?
Este forma de conjunctiv prezent a verbului „a avea”, la persoana a treia, singular și plural. DOOM 3, redat pe dexonline la „a avea”, indică pentru persoana a treia „să aibă”. Aceeași scriere se păstrează fie că vorbești despre o persoană, fie despre mai multe.
- El ar vrea să aibă mai mult timp liber.
- Profesorul le cere elevilor să aibă caietele la ei.
- Sper ca oferta să aibă un preț clar.
- E important ca toate camerele să aibă lumină naturală.
În ultimele două exemple, subiectul nu este o persoană. Regula rămâne aceeași: dacă verbul este la persoana a treia, forma este „să aibă”.
Dar celelalte persoane cum se scriu?
Conjunctivul se schimbă în funcție de persoană: „eu să am”, „tu să ai”, „el sau ea să aibă”, „noi să avem”, „voi să aveți”, „ei sau ele să aibă”. Astfel, „să aibă” nu se folosește pentru „eu” sau „tu”.
Compară „Vreau să am timp” cu „Vreau ca ea să aibă timp”. În prima propoziție vorbești despre tine; în a doua, despre altcineva.
Cum eviți „să aivă” și „să aibe”?
Reține forma din expresia obișnuită „Să aibă grijă”. Dacă o poți spune aici, o poți folosi și în „să aibă noroc”, „să aibă dreptate” sau „să aibă acces”. Consoana este b, iar ultima vocală este ă.
La corectarea unui mesaj, caută variantele „aivă” și „aibe” și verifică dacă au fost folosite după „să”. Într-un context standard, înlocuiește-le cu „aibă”. Această verificare este utilă și în titluri sau subtitrări, unde o formă familiară poate trece neobservată.
Pe scurt: scrie „el să aibă” și „ei să aibă”. Formele „să aivă” și „să aibe” nu sunt recomandate în româna literară.
