Într-o afirmație sau întrebare adresată unei persoane, forma corectă este „nu știi”, cu doi „i”: „Tu nu știi parola?” sau „Nu știi încă rezultatul”. Verbul „a ști” este la indicativ prezent, persoana a doua singular. Tot doi „i” folosim în „să nu știi”. Forma „nu ști” poate fi analizată ca imperativ negativ, construit cu infinitivul, dar apare rar și sună nefiresc în multe contexte; de obicei vorbitorii aleg „să nu știi” ori reformulează. Nu elimina un „i” doar pentru că propoziția este negativă.
Indicativul prezent nu se schimbă la negație
Spunem „tu știi” și „tu nu știi”, așa cum spunem „tu citești” și „tu nu citești”. Particula „nu” neagă verbul, dar nu îi modifică terminația. Cei doi „i” marchează forma persoanei a doua.
Într-un mesaj de eroare, „Nu știi codul?” poate părea acuzator. O variantă neutră este „Dacă nu cunoști codul, îl poți recupera aici”. Tonul și acțiunea propusă contează alături de ortografie.
Conjunctivul „să nu știi”
„Este posibil să nu știi toate detaliile” folosește conjunctivul prezent. Forma „știi” rămâne cu doi „i”, atât afirmativ, cât și negativ. Verbul sau expresia din propoziția principală pregătește construcția cu „să”.
Într-o urare neobișnuită, „Să nu știi de griji” are tot conjunctiv. Nu o transforma în „să nu ști”, deoarece prezența lui „să” și persoana a doua cer forma completă.
Imperativul negativ, un caz limitat
Regula generală a imperativului negativ singular folosește infinitivul: „nu pleca”, „nu spune”, „nu fi”. Pentru „a ști”, forma teoretică „nu ști” este rară și poate fi dificil de interpretat ca ordin.
Dacă intenția este „este mai bine să nu afli”, scrie exact acest lucru. Reformulări precum „Nu căuta răspunsul încă” sau „Evită informația până la test” exprimă acțiunea controlabilă, nu o stare cognitivă greu de comandat.
Întrebarea poate fi directă sau neutră
„Nu știi unde este sala?” cere o informație, dar poate sugera surprindere. „Știi unde este sala?” este mai neutră. Într-un chestionar, oferă opțiuni clare și nu presupune că respondentul ar trebui să cunoască răspunsul.
Pentru ajutor contextual, preferă titlul „Cum găsești sala” în locul unei întrebări negative. Utilizatorul identifică imediat scopul paginii și poate urma pașii fără a se simți evaluat.
Controlul în documente
Caută „nu sti”, „nu ști”, „nu stii” și „nu știi”. Diacriticele și numărul literelor sunt probleme separate. Verifică propoziția pentru a stabili modul, persoana și intenția comunicativă.
Nu modifica mecanic exemplele despre imperativ sau citatele. În textele autorului, notează motivul schimbării când forma rară este înlocuită printr-o reformulare mai naturală.
Într-o pagină de ajutor, anticipează informația lipsă: locația codului, persoana de contact sau pașii de recuperare. Mesajul „Dacă nu știi…” trebuie urmat de o soluție, nu de o observație despre utilizator. Astfel, forma corectă servește unei interacțiuni utile.
Exemplele reale ale interfeței sunt cele mai bune teste pentru mesaj.
Concluzie
Scrie „nu știi” în enunțurile obișnuite la persoana a doua și „să nu știi” la conjunctiv. „Nu ști” este legată de imperativul negativ, dar utilizarea ei este limitată; o formulare explicită este adesea mai clară. Păstrează explicația lângă exemplul analizat.
