Ar trebui sau ar trebuii? În construcția care exprimă o posibilitate, o recomandare sau o obligație, scrii ar trebui, cu un singur „i” la final. Forma „ar trebuii” adaugă o literă care nu aparține acestei structuri. Exemple: „Ar trebui să plecăm mai devreme” și „Ar trebui să verifici datele”.
Expresia este alcătuită din auxiliarul „ar” și forma verbală „trebui”. Aceasta din urmă arată ca infinitivul verbului „a trebui”, fără particula „a”. De aceea nu se mai adaugă un „i” pentru a marca persoana sau numărul.
De ce „ar trebui” are un singur „i”
La condițional, forma se păstrează în construcții cu subiecte diferite: „eu ar trebui”, „tu ar trebui”, „noi ar trebui”, „ei ar trebui”. În uz, verbul „a trebui” are particularități gramaticale, dar pentru întrebarea din titlu regula practică este simplă: după „ar” scrii „trebui”.
Intrarea verbului „a trebui” de pe dexonline permite verificarea formelor normative și a exemplelor. Când întâlnești o recomandare de tipul „Ar trebui să citești instrucțiunile”, forma corectă nu depinde de persoana care trebuie să facă acțiunea.
Exemple corecte în mesaje și texte
- „Ar trebui să îmi răspunzi până mâine.”
- „Părinții ar trebui să primească informațiile la timp.”
- „Pentru siguranță, ar trebui să păstrăm copia documentului.”
În fiecare caz, „ar trebui” introduce acțiunea exprimată de verbul care urmează după „să”. Acest al doilea verb se poate schimba: „să răspunzi”, „să primească”, „să păstrăm”. Grafia lui „trebui” rămâne însă aceeași.
Nu confunda cu „trebuie” și „trebuia”
La prezent, spui „trebuie”: „Trebuie să ajung acum”. La trecut, întâlnești „trebuia”: „Trebuia să ajung ieri”. La condițional, spui „ar trebui”: „Ar trebui să ajung mâine”. Aceste forme au roluri diferite, chiar dacă toate pornesc de la același verb.
Un test rapid este să înlocuiești expresia cu „ar fi bine să”. Dacă propoziția își păstrează sensul de sfat sau posibilitate, scrie „ar trebui”, cu un singur „i”. Într-un email, o temă ori un mesaj, această verificare te ferește de varianta greșită „ar trebuii”.
